Sunt pe lume unii oameni
Cu atâta nebunie
Că se umplu de-ntristare
Lâng-o binecuvântare.
Când au alții bucurie,
Ei se umplu de furie.

Oameni plini de-atâta ură,
Încât nu li-e nici rușine,
Nu le pasă de-adevăr.
Când sunt alții care sufăr,
Lor, atunci, le pare bine
Fiindcă au inimi haine.

Orice ură-i vinovată,
Orice vorbe-ale ei sunt rele,
Mereu practică minciuna.
Depărtează-ți totdeauna
Inima, grăbit, de ele,
Că duc la păcate grele.

Orice gânduri vinovate
Ți-aduc numai tulburare.
Fugi de orice pizmuire,
Ia aminte la vorbire,
La privire și purtare!
Fugi de orice desfrânare!

Numai cei fără vederea
Sufletului lor orbit
Urăsc oamenii și viața,
N-au în Dumnezeu speranța,
Nici în harul Său sfințit.
Ura-i un păcat cumplit.

Ura este fărdelege,
Ura-i groaznic ucigaș.
Hristos ne-a-nvățat iubirea,
Nu ne mai conduce firea.
Chiar pe semenul vrăjmaș
Să-l dorim în rai părtaș.
Amin.
(Marți, 2 februarie 2021)